Ion și Vasile, buni prieteni 

– Măi Vasile, dă-mi împrumut un chil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.

– Ia, măi Ioane, ca doar suntem prieteni. Ion, după două zile:

– Măi Vasile, mai dă-mi un chil de pălincă, mă, că n-am reușit s-o fac pe-a me.

– Ia, ma Ioane, c-o s-o faci astăzi, mâine și tu.

Ion după o săptămână venea spre poarta lui Vasile care era la masă cu Maria lui. Vasile îi zice lu’ nevastăsa:

– Tu, Marie, dacă vine la noi Ion, zi-i că nu-s acasă (și se bagă sub pat). Vine Ion și zice:

– Ziua bună, Marie ! – Ziua bună, Ioane. – Apăi, Vasile une-i ?

– Nu-i acasă, zice ea.

No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă și cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre prieteni din palinca nouă.

Daca Vasile nu-i aci, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat și s-apucă Ion de …

Maria. Vasile de sub pat aude, simte oarece și cugeta adânc:

Tu-i mama ei de treaba, ce să fac ?

Pușcă am, cartuse am, cureaua-i lată, da’ nu-s acasa…

Leave a Reply

Your email address will not be published.