Mai rămăseseră aproximativ zece minute până când ultimii angajați trebuiau să plece din supermarket.

Ioana închisese casa de marcat și număra banii când a auzit un zgomot dinspre raionul cu produse pentru copii.

Magazinul fusese verificat, iar ușile erau deja încuiate. A presupus că unul dintre colegi mai aranja marfa.

Apoi a auzit un copil plângând.

Ioana a lăsat banii în sertar și a pornit printre rafturi. Sunetul venea din apropierea unei mese pe care fuseseră expuse rechizite.

Sub masă se afla un băiețel.

Copilul purta un hanorac gri și avea lângă el un ghiozdan mic. Strângea la piept o pătură și o pungă de hârtie în care mai rămăsese un covrig.

— Ce faci aici? l-a întrebat Ioana. Cum ai intrat?

Băiatul și-a șters repede lacrimile.

— O aștept pe mama.

— Unde este mama ta?

— Lucrează aici. Trebuia să termine la zece.

Ioana a chemat paznicul. Acesta a verificat toaletele, vestiarele și depozitul, dar nu a găsit nicio femeie care să-și caute copilul.

— Cum o cheamă pe mama ta? l-a întrebat casiera.

— Daniela.

Managerul magazinului a verificat lista angajaților. Nicio persoană cu acel nume nu lucra direct pentru supermarket.

Unul dintre paznici și-a amintit însă că firma de curățenie avusese o angajată pe nume Daniela. Femeia lucra seara și nu mai venise de trei zile.

— Și copilul de când este aici? a întrebat managerul.

Matei nu a răspuns.

— Ai dormit în magazin?

Băiatul și-a strâns pătura în jurul corpului.

— M-am ascuns. Mama a spus să o aștept aici și să nu plec cu nimeni.

Managerul a cerut să fie chemată poliția.

Când a auzit, Matei s-a ridicat speriat.

— Nu! O să ne despartă! Mama se întoarce!

Ioana s-a așezat lângă el.

— Nu vrem să-ți facem rău. Dar trebuie să o găsim.

În buzunarul hanoracului a observat o bucată de hârtie. Copilul a încercat să o ascundă, dar apoi i-a permis să o citească.

Era un mesaj scris stângaci:

„Mamă, te aștept unde mi-ai spus. Nu le-am spus că dormim în mașină. Am păstrat jumătate din covrig pentru tine. Te rog să vii.”

Ioana a simțit cum i se strânge inima.

În ghiozdan se aflau două tricouri, o pereche de pantaloni, câteva creioane, o fotografie și o cheie de mașină.

În fotografie, Matei se afla lângă o femeie brunetă, în fața unui automobil vechi. Pe parbriz era lipit un mic abțibild în formă de fluture.

Polițiștii au ajuns după câteva minute. Au verificat parcarea, dar mașina nu mai era acolo.

— Când ai văzut-o ultima dată pe mama ta? l-a întrebat unul dintre agenți.

— Acum trei seri. M-a lăsat la masa de lângă cafenea și a spus că mută mașina. Nu s-a mai întors.

Matei se ascunsese în magazin înainte de închidere. Noaptea dormea sub masa promoțională, iar dimineața se amesteca printre clienți.

Mâncase covrigi și produse pe care oamenii le lăsaseră pe mese. Folosise toaleta magazinului și își încărcase telefonul vechi la o priză din zona cafenelei.

Telefonul mamei era închis.

— De ce nu ai cerut ajutor? l-a întrebat Ioana.

— Mama a spus că, dacă află cineva că dormim în mașină, o să mă ducă într-un centru. Mi-a promis că va găsi o casă.

Polițiștii au cerut înregistrările camerelor din seara dispariției.

Imaginile o arătau pe Daniela intrând în magazin împreună cu Matei. Femeia îl așezase la o masă și îi spusese ceva, apoi ieșise.

O altă cameră o surprinsese traversând strada în ploaie. Din lateral se apropiase o dubă albă. Imaginea se oprea înainte de impact, iar numărul vehiculului nu putea fi citit.

Polițiștii au contactat spitalele din zonă.

La una dintre unitățile medicale fusese adusă, cu trei seri înainte, o femeie fără acte. Fusese lovită de o mașină, iar geanta ei dispăruse de la locul accidentului. Se afla în stare gravă și nu putuse fi identificată.

Descrierea părea să corespundă, însă era nevoie de o confirmare.

Atunci Ioana a privit din nou fotografia din ghiozdan. Daniela purta la gât un medalion în formă de jumătate de inimă. Cealaltă jumătate se afla la gâtul lui Matei.

Polițiștii au trimis fotografia spitalului.

O asistentă a confirmat că pacienta purta același medalion.

— Am găsit-o pe mama ta, i-a spus agentul copilului. Este în spital.

— Este vie?

— Da. Medicii au grijă de ea.

Matei a început să plângă. Nu a dat drumul pungii în care păstrase jumătatea de covrig.

La spital, copilul a putut să-și vadă mama numai câteva minute. Daniela era încă inconștientă, dar starea ei devenise stabilă.

— Ți-am păstrat covrigul, i-a șoptit el. Știam că te întorci.

În zilele următoare, poliția a aflat ce se întâmplase.

După accident, șoferul dubei o transportase pe Daniela la spital, dar plecase înainte să ofere datele sale. De teamă, luase geanta femeii din mașină și o aruncase. A fost identificat cu ajutorul altor camere din zonă.

Mașina în care locuiau Daniela și Matei fusese ridicată de autorități, deoarece rămăsese parcată neregulamentar. Din acest motiv, polițiștii nu o găsiseră în parcarea supermarketului.

Ioana l-a vizitat zilnic pe Matei în perioada în care mama lui a rămas internată. Colegii ei au strâns haine, alimente și bani.

Povestea copilului a ajuns și la conducerea supermarketului. Compania a plătit temporar chiria unei garsoniere și i-a oferit Danielei un loc de muncă direct, cu program stabil, după recuperare.

După aproape două săptămâni, femeia s-a trezit.

Primul lucru pe care l-a întrebat a fost:

— Unde este băiatul meu?

Matei se afla pe hol. Când a auzit vocea mamei, a intrat alergând și a îmbrățișat-o.

— Te-am așteptat unde mi-ai spus.

Daniela a început să plângă.

— Trebuia să ceri ajutor.

— Mi-a fost teamă că ne despart.

— Nimeni nu ne mai desparte.

Câteva luni mai târziu, Ioana era la casa de marcat când i-a văzut intrând în magazin.

Daniela se recuperase și se întorsese la muncă. Matei avea haine noi, un ghiozdan și un zâmbet pe care casiera nu îl văzuse în noaptea în care îl găsise.

Copilul i-a întins o pungă de hârtie.

În interior erau doi covrigi.

— Unul este pentru dumneavoastră, i-a spus el.

— Și celălalt?

Matei a privit-o pe mama lui.

— Celălalt îl împărțim noi. Acum nu mai trebuie să păstrez jumătate până se întoarce.

De data aceasta, după închiderea magazinului, băiatul nu s-a mai ascuns printre rafturi.

A plecat ținând-o pe mama lui de mână.