Joi, 12 noiembrie 2026, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni. În frunte stă Sfântul Atanasie Todoran, un român care a ales o moarte cumplită, nu să-și lase credința strămoșească.
Povestea lui a rămas peste veacuri un exemplu de curaj, demnitate și statornicie. Iar în zilele în care ne simțim copleșiți de griji, ea poate fi o sursă de putere.
Cine sunt sfinții pomeniți pe 12 noiembrie
Calendarul ortodox îi cinstește în această zi pe Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu.
Sunt pomeniți și Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, cunoscut pentru grija față de cei săraci și nevoiași, precum și Sfântul Cuvios Nil Pustnicul.
Atanasie Todoran, omul care nu și-a trădat credința
Atanasie Todoran s-a născut la Bichigiu, în ținutul Năsăudului, într-o vreme grea pentru românii ortodocși din Transilvania. Provenea dintr-o familie de oameni simpli, dar cu credință puternică. Tradiția amintește și de legăturile sale de rudenie cu familia poetului George Coșbuc.
În tinerețe a fost soldat în armata imperială austriacă. Cererile lui de eliberare au rămas fără răspuns, așa că a părăsit armata și s-a întors acasă.
A fost urmărit, prins și închis câțiva ani în cetatea Bistriței. Suferințele din închisoare nu i-au schimbat convingerile. După eliberare, a devenit o voce respectată în comunitatea românească din Năsăud.
Anul 1763: cuvântul rostit la Salva
În 1763, autoritățile habsburgice organizau regimentele de graniță din Transilvania. Românilor li se făcuseră promisiuni privind libertățile și drepturile, dar multe nu fuseseră respectate.
Cel mai mult îl neliniștea libertatea religioasă. Atanasie se temea că românii vor fi siliți să renunțe la credința ortodoxă.
La 10 mai 1763, la Salva, în timpul ceremoniei de depunere a jurământului militar, bătrânul a ieșit în fața grănicerilor. Le-a cerut să nu accepte nedreptatea, le-a amintit promisiunile încălcate și i-a îndemnat să țină la credința strămoșilor.
Cuvintele lui au avut ecou. Mai mulți grăniceri au refuzat să jure, iar autoritățile au socotit gestul o nesupunere.
Moartea pe roată și canonizarea
Pentru a descuraja alte răzvrătiri, autoritățile au hotărât o pedeapsă aspră. La 12 noiembrie 1763, pe platoul de la Salva, Atanasie Todoran a fost executat prin tragere pe roată, una dintre cele mai crude pedepse ale vremii.
Potrivit relatărilor istorice și bisericești, bătrânul mărturisitor a îndurat totul fără să se lepede de credință. Alături de el au pătimit și alți români care se împotriviseră nedreptăților.
Jertfa lor nu a fost uitată în ținutul Năsăudului. În 2007, Biserica Ortodoxă Română a aprobat canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, iar pomenirea lor se face în fiecare an la 12 noiembrie.
Ce ne învață viața lui și o rugăciune pentru clipele grele
Deși înaintat în vârstă, Atanasie nu a ales tăcerea în fața nedreptății. Ne amintește cât de prețioase sunt demnitatea, libertatea și adevărul.
Fiecare om are încercările lui: boala, lipsurile, pierderea cuiva drag sau probleme care par fără ieșire. În astfel de clipe, credința și rugăciunea pot fi un sprijin și ne pot ajuta să păstrăm speranța.
Cei care trec prin necazuri pot rosti această rugăciune, cerând mijlocirea sfântului înaintea lui Dumnezeu:
„Sfinte Mucenice Atanasie Todoran, mărturisitor neînfricat al credinței în Hristos, roagă-te pentru mine, cel încercat de greutăți și necazuri.
Cere de la Bunul Dumnezeu să-mi lumineze mintea, să-mi întărească sufletul și să-mi dăruiască răbdare în clipele de suferință.
Ajută-mă, prin rugăciunile tale, să nu-mi pierd credința, să nu mă las biruit de teamă și să găsesc puterea de a merge înainte.
Roagă-L pe Domnul să aducă pace în casa mea, sănătate celor dragi și nădejde în inima mea.
Sfinte Atanasie, fii mijlocitor pentru toți cei care plâng, suferă și caută ajutorul lui Dumnezeu.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.”
Este o rugăciune de evlavie, scrisă pentru credincioși, nu un text liturgic oficial.
Ce poți face în această zi
Ziua poate fi un prilej de rugăciune și reculegere. Poți aprinde o lumânare pentru sănătatea și liniștea familiei sau poți face un gest de milostenie pentru cineva aflat la nevoie.
Un cuvânt bun pentru un om singur, ajutorul dat unui vecin bolnav sau iertarea cuiva cu care te-ai certat sunt gesturi simple, dar care contează.
Biserica nu leagă ajutorul lui Dumnezeu de gesturi superstițioase. Rugăciunea nu este o formulă magică, ci o expresie a credinței și a încrederii în El.
Viața Sfântului Atanasie ne arată că puterea adevărată nu înseamnă lipsa fricii, ci curajul de a rămâne statornic în încercare. Oricât de grea ar fi ziua ta, nu-ți pierde speranța: cere înțelepciune și liniște, apoi fă, cu răbdare, pașii care te pot ajuta să mergi mai departe.
Notă: Acest articol a fost realizat cu ajutorul inteligenței artificiale (AI), pe baza unor informații din surse publice.