Nevasta unui popă dintr-un sat cu oameni săraci ajunge acasă de la oraş cu o rochie nouă.
Când vede părintele pe etichetă preţul de 350 lei, se face foc şi pară:
– Păi bine măi Elefterio … Eu adun bănuț cu bănuț să putem și noi să trăim … Să avem mâncare şi să întreţin casa, iar tu?!
– Bărbate, nu m-am putut abţine, ispita a fost prea mare. Un demon mi-a tot şoptit la ureche: “Îţi stă foarte bine! Îţi stă foarte bine!”
– Păi şi de ce nu ai zis cum te-am învăţat eu: “Îndepărtează-te Satană de mine! … Îndepărtează-te Satană de mine!”
Aşa am făcut! … Așa am făcut! … Dar el a insistat: “Şi de la distanţă îţi stă foarte bine!
Bulă vindea ceapă, iar Trulă vindea ustoroi. Cineva le-a spus că ar putea avea un succes nebun dacă ar vinde unor băştinaşi de pe o insulă îndepărtată.
Bulă se duce primul. Ajunge pe insulă, descărcă ceapa şi se strâng toţi băştinaşii în jurul lui.
– Ce este asta? întreabă unul.
– Ceapă, zice Bulă. E foarte bună, gustă!
Gustă băştinaşul, îi place, se duce la şeful de trib şi-i spune povestea. Vine şeful de trib şi zice:
– Dă-ne ceapa ta şi îţi dăm ce avem noi mai de preţ.
Bulă, bucuros, le dă toată ceapa şi se întoarce încărcat cu lăzi, pline de bijuterii. Se duce şi Trulă, face la fel ca Bulă şi vine iar şeful de trib.
– Dă-ne usturoiul tău şi îti dăm ce avem noi mai de pret.
Trulă, în culmea bucuriei, le dă tot usturoiul. Încarcă lăzile cu comori şi când ajunge în tară, alege una să o desfacă în faţa lui Bulă.
După ce desface lada, să leşine: era plină cu ceapă.
