Un barbat isi crestea fiica singur de cand il parasise sotia. Ea era centrul universului lui. Era viata lui.
s-a imbolnavit. Boala ei era grava si niciun medic nu a putut sa o ajute sa se vindece. Barbatul devenise posedat, facea eforturi supraomenesti, era in stare sa mearga pana in panzele albe pentru ca fiica lui sa se faca bine.
Eforturile sale s-au dovedit inutile. Copila a murit. Tatal ei nu a putut fi consolat. A devenit retras. Nu mai vorbea cu prietenii. Nimic nu-i mai putea reda pofta de viata.
Intr-o noapte a avut un vis ciudat.
Se facea ca era in Rai si era martor la un fel de premiere. Mai multi ingerasi ce purtau haine albe se perindau prin fata lui. Fiecare ingeras avea cate o lumanare aprinsa. La un moment dat, barbatul a observat ca unul dintre ingerasi avea lumanarea stinsa. S-a uitat mai bine si a observat ca fiica lui era acel ingeras.
A fugit catre ea, a luat-o in brate si a mangaiat-o pe par intreband-o de ce lumanarea ei nu este aprinsa.
– Tati, ei mi-o aprind de fiecare data, dar lacrimile tale o sting de fiecare data.
Barbatul s-a trezit si a inteles lectia. Efectele au fost imediate. Intr-o ora si-a trezit toti prietenii, le-a cerut iertare si le-a promis ca-si va recapata pofta de viata. Doar nu o sa stinga mereu lumanarea copilei lui.