Calendarul oficial pentru anul 2026 stabilește că trecerea la ora de vară se va produce cu o zi mai devreme față de anul precedent. Această modificare, deși pare minoră, are implicații directe asupra ritmului biologic și a capacității de concentrare a populației.
În România, conform normelor Uniunii Europene, schimbarea orei are loc în ultima duminică a lunii martie. Astfel, în 2026, momentul trecerii la ora de vară este programat pentru noaptea de 28 spre 29 martie.
Spre deosebire de anul 2025, când modificarea s-a făcut pe 30 martie, în 2026 data este devansată din motive ce țin strict de structura calendarului, fără a exista schimbări în regulamentul de aplicare a sistemului. Procedura rămâne neschimbată: la ora 03:00, ceasurile vor fi înaintate cu 60 de minute, devenind ora 04:00.
Această ajustare înseamnă că vom dormi cu o oră mai puțin în noaptea respectivă, însă beneficiul principal este creșterea perioadei de lumină naturală pe parcursul după-amiezelor în lunile care urmează.
Specialiștii avertizează că organismul uman poate resimți un disconfort temporar în primele zile de după schimbare. Tulburările de somn, oboseala accentuată și dificultățile de concentrare sunt efecte comune ale perturbării ritmului circadian, fiind necesare, în general, câteva zile pentru o adaptare completă la noul program.
La nivel internațional, tendința este de a renunța la acest sistem. Datele furnizate de Statista indică faptul că doar aproximativ 40% dintre statele lumii mai aplică în prezent schimbarea sezonieră a orei, majoritatea țărilor optând pentru un fus orar constant pe tot parcursul anului.
Printre națiunile care au eliminat deja această practică se numără Turcia, Egipt, Rusia, Brazilia, Argentina și Armenia. De asemenea, țări precum India, China, Japonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman, Qatar și Yemen nu mai recurg la modificarea ceasurilor.
Cele mai recente decizii de eliminare a acestui sistem au fost implementate în 2022 de către Mexic, Iordania, Iran și Siria. Deși în multe regiuni sistemul rămâne încă în vigoare, utilitatea sa face obiectul unor dezbateri constante pe scena internațională, viitorul practicii fiind incert.
