Printre cele mai îndrăgite plante de casă și de grădină se numără Lacrima Maicii Domnului, numită și floarea de ceară. Poate împodobi orice colț, iar în jurul ei circulă multe credințe. Se spune că produce mir în mod natural și că ar avea proprietăți tămăduitoare.
O plantă cu parfum îmbătător și o poveste aparte
Numele științific este Hoya carnosa. Planta face parte din familia Asclepiadaceae și vine din India, China și Australia. Există peste 250 de specii și varietăți, iar multe dintre ele se potrivesc la fel de bine în apartament, ca în grădină.
Denumirea nu e deloc întâmplătoare. Florile, de un alb-rozaliu delicat, elimină la atingere un lichid incolor, parfumat și dulce la gust, ca o lacrimă. Din acest motiv, floarea de ceară este folosită mai ales la confecționarea de metanii pentru călugări și creștini.
Planta înflorește vara, din mai până în septembrie. Este căutată în special la Mănăstirea Franciscană „Maria Radna”, din județul Arad, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august. După slujba oficiată în cinci limbi, credincioșii pornesc în pădurea din spatele mănăstirii, în căutarea florii care dă mir.
Cum arată și când înflorește
Hoya este o plantă cățărătoare, perenă, cu tulpini lungi și flexibile, care pot fi conduse pe spaliere. Frunzele sunt lucioase, cărnoase, parfumate și de un verde închis. Florile albe sunt grupate în formă de stea, cu mijlocul roz sau roșu, și lasă să picure nectar dulce și incolor.
Planta înflorește abia la maturitate și doar pe tulpini mai lungi de 30 de cm. Unele specii ajung la maturitate în primul an, altele după cinci sau chiar zece ani. Așa că răbdarea contează, la fel ca îngrijirea potrivită.
Sfaturi de îngrijire pentru flori multe
Floarea de ceară nu cere multă căldură și nu suportă udarea excesivă. Temperatura ideală este între 15 și 18 °C, cu apă puțină. Încearcă să nu-i schimbi locul prea des.
Udă-o regulat, dar fără exces de umezeală. Prea multă apă duce la putrezirea rădăcinilor și la ofilirea frunzelor. Dacă ai ajuns în situația asta, mută planta imediat într-un pământ proaspăt, prin care apa se scurge repede.
Substratul trebuie să fie bine drenat: pământ de pădure, turbă fibroasă și nisip, în părți egale. Transplantarea se face primăvara și doar dacă este nevoie.
- Îngrășăminte: folosește-le cu măsură, pentru că excesul strică înflorirea sau o poate opri complet.
- Bobocii: după ce s-au format, ferește planta de curenți de aer, de căldură excesivă și de secetă prelungită. Altfel se pot îngălbeni și cădea.
- Tăierea: nu tăia tulpinile care au înflorit. Nu scurta nici pedunculii florali, adică cozile care au purtat florile, pentru că din ei apar florile anului următor.
Înmulțirea și problemele frecvente
Hoya se înmulțește prin butași luați primăvara sau vara. Mai merge prin marcotaj șerpuit, adică îngropând porțiuni din lăstarii fără flori, sau prin semințe.
Este o plantă rezistentă, dar udarea greșită o poate dezechilibra. Își revine însă după ce regimul de udare este corectat. Dacă stă lângă alte plante, pot apărea musculițe albe de seră, care se îndepărtează cu insecticid.
Notă: Acest articol a fost realizat cu ajutorul inteligenței artificiale (AI), pe baza unor informații din surse publice.